Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea arteriala

Hipertensiunea arteriala

 

Hipertensiunea arteriala (HTA) este cea mai frecvent intalnita afectiune cardiovasculara. Aproximativ 3 din 10 persoane trăiesc cu hipertensiune arterială, ceea ce înseamnă că la nivel mondial există aproape 1,8 miliarde de hipertensivi. Conform statisticilor, o treime din populatia hipertensiva este predispusa la boli de inima, atac vascular cerebral, boala cronica renala si chiar moarte subita.

Hipertensiunea arteriala se defineste ca o crestere persistenta a tensiunii arteriale sistolice peste 140mmHg, respectiv a tensiunii arteriale diastolice peste 90 mmHg. Cu toate acestea, valorile optime ale TA sunt considerate a fi sub 120/80mmHg. Trebuie mentionat faptul ca tensiunea arteriala variaza semnificativ pe parcursul zilei (se pot inregistra variatii semnificative si in decurs de cateva minute), putand depasi in mod fiziologic valorile limita in caz de efort fizic intens, emotii etc., insa cu revenire la valorile normale dupa cateva minute de repaus. Vorbim de hipertensiune arteriala in cazul in care valorile tensiunii arteriale se mentin crescute si in afara unor astfel de evenimente, fara a reveni la valorile normale.

Cauze

Mecanismele de producere a hipertensiunii arteriale sunt complexe si in marea majoritate a cazurilor nu se poate realiza o delimitare precisa a factorilor cauzali. In aproximativ 5% dintre cazuri, hipertensiunea arteriala apare secundar unor afectiuni bine precizate (de origine renala, renovasculara, endocrina, medicamentoasa, hematologica etc.), afectiuni care adesea se diagnosticheaza in cursul evaluarii hipertensiunii arteriale. Termenul folosit este de hipertensiune arteriala secundara. Acest aspect este deosebit de important, pe de o parte datorita depistarii si tratamentului acestor afectiuni, iar pe de alta parte datorita controlului eficient al valorilor tensiunii arteriale dupa tratamentul corespunzator al afectiunii de baza. In restul de 95% dintre cazuri nu se depisteaza o cauza specifica, referindu-ne in cazul acesta la hipertensiune arteriala esentiala.

Cauzele posibile ale hipertensiunii sunt:

  • alcoolismul;
  • anxietatea şi stresul;
  • boala valvulară aortică;
  • ateroscleroza (rigidizarea arterelor);
  • coarctaţia de aortă (îngustarea aortei);
  • leziunile cerebrale care cresc presiunea intracraniană ceea ce poate afecta capacitatea de reglare a tensiunii arteriale;
  • tulburări endocrine (hipertiroidism, sindrom Cushing, hiperparatiroidism);
  • febra;
  • afecţiuni renale (cancer renal, insuficienţa renală, hipertensiunea renovasculară, glomerulonefrita);
  • dureri severe precum cele apărute în cancer sau arsuri;
  • hipercolesterolemia (nivele crescute ale colesterolului în sânge);
  • deficitul de potasiu;
  • sarcina (hipertensiunea de sarcină, preeclampsia);
  • medicamente şi substanţe care produc hipertensiune arterial (antiinflamatoare nesteroidiene, contraceptivele orale sau alte medicamente hormonale, medicamentele pentru tratarea răcelii, decongestionantele nazale, steroizii etc.).

Simptome

Hipertensiunea este însoţită de unul dintre următoarele simptome:

  • modificarea sau pierderea stării de conştienţă cum ar fi letargia
  • modificări ale stării mentale sau schimbări bruşte de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie, halucinaţii şi iluzii
  • dureri în piept, senzaţie de constricţie sau presiune toracică, palpitaţii
  • ameţeală
  • vorbire neclară, deformată sau incapacitatea de a vorbi
  • epistaxis (sângerare nazală) care nu se opreşte în 5 minute
  • amorţeală
  • paralizie sau incapacitatea de a mişca o parte a corpului
  • tahicardie (accelerarea ritmului cardiac)
  • cefalee severă sau neobişnuită
  • modificări ale vederii
  • slăbiciune.

O crestere persistenta a valorilor tensiunii arteriale se coreleaza cu cresterea riscului cardiovascular si duce la doua consecinte majore: suprasolicitarea inimii si imbatranirea vaselor sangvine, prin ingrosarea si rigidizarea peretilor acestora. La nivel cardiac se produce initial o adaptare, manifestata prin ingrosarea muschiului cardiac (hipertrofie miocardica), ce reuseste sa compenseze o perioada destul de lunga cresterea tensiunii arteriale. In stadiile avansate se produce dilatarea cavitatilor inimii, cu aparitia fenomenelor de insuficienta cardiaca - oboseala marcata, dispneea (lipsa de aer), edeme la nivelul membrelor inferioare etc.

Infarctul miocardic acut reprezita o alta complicatie majora a hipertensiunii arteriale la nivelul inimii. O crestere brusca a tensiunii arteriale poate duce la aparitia unui accident vascular cerebral, insa si valori crescute ale tensiunii arteriale pe termen lung se insotesc de acest risc. La nivelul rinichilor, hipertensiunea arteriala poate determina modificari importante, ce pot conduce la insuficienta renala.

Tratament

Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este:

  • scaderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta maxima
  • pastrarea tensiunii sub control constant
  • prevenirea sau reducerea complicatiilor
  • cresterea calitatii vietii si prelungirea ei

Modificarea obiceiurilor alimentare – scaderea cantitatii de sare din alimentatie are ca efect reducerea tensiunii arteriale si o eficacitate superioara a medicatiei antihipertensive. Primul pas se refera la neadaugarea sarii in mancare si la renuntarea la alimentele foarte sarate (ex. telemea, cascaval, muraturi, conserve etc.). In majoritatea cazurilor, aceasta restrictie, impreuna cu un tratament medicamentos adecvat, sunt masuri suficiente pentru obtinerea controlului valorilor tensiunii arteriale. In cazuri mai grave (valori de tensiune arteriala mari, rezistente la tratament) se poate impune o restrictie mai severa a consumului de sare.

Renuntarea la fumat are efecte benefice, fumatul unei tigari fiind asociat cu cresterea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace. Pe termen lung, fumatul se asociaza cu risc crescut de cardiopatie ischemica, infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, arteriopatie cronica obliteranta, boala pulmonara obstructiva, cancer pulmonar etc.).

Scaderea in greutate se coreleaza cu reducerea tensiunii arteriale. O greutate corporala crescuta se asociaza adesea cu hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, dislipidemii, toate aceste afectiuni ducand la cresterea riscului cardiovascular.

Efortul fizic regulat are un rol dovedit de protectie cardiovasculara. Efectuarea a cel putin 30 de minute de miscare pe zi duce la reducerea tensiunii arteriale, scaderea in greutate, reducerea grasimilor din sange, scaderea glicemiei etc. Tipul de efort fizic este individualizat fiecarui pacient, dar in general se recomanda efortul fizic moderat (mersul pe jos in ritm mai alert, alergari usoare, mersul pe bicicleta pe teren plat sau inotul).

Medicamentele cele mai frecvent utilizate in tratamentul hipertensiunii arteriale sunt:

  • Diureticele (furosemid, hidroclorotiazida, indapamid, spironolactona) – cresc volumul urinar si eliminarea de sodiu (important in aparitia hipertensiunii). Se impune administrarea cu prudenta la pacientii cu guta, hipopotasemii.
  • Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) (captopril, enalapril, ramipril, perindopril, quinapril, zofenopril, benazepril etc) sunt medicamente ce actioneaza prin vasodilatare predominant arteriala, cu scaderea consecutiva a tensiunii arteriale. Pe langa scaderea tensiunii arteriale, IECA au numeroase utilizari in tratamentul insuficientei cardiace, cardiopatiei ischemice, infarctului miocardic acut, nefropatiei diabetice etc. Sunt contraindicati in sarcina, in prezenta hiperkalemiei, a stenozei bilaterale de artere renale sau a reactiilor alergice la IECA.
  • Sartanii (losartan, valsartan, telmisartan, irbesartan, olmesartan) au mecanism de actiune si indicatii asemanatoare inhibitorilor enzimei de conversie. Pot reprezenta o alternativa la IECA in cazul aparitiei reactiilor adverse (tuse, angioedem). Au aceleasi contraindicatii ca si acestia.
  • Betablocantele (metoprolol, bisoprolol, carvedilol, nebivolol, betaxolol etc.) sunt folosite atat in tratamentul hipertensiunii arteriale cat si a altor afectiuni (cardiopatia ischemica, infarctul miocardic acut, insuficienta cardiaca, cardiomiopatii etc). Ele actioneaza prin scaderea efectelor stimularii simpatice la nivelul inimii, avand ca efect scaderea frecventei si contractilitatii cardiace. Sunt contraindicate la pacientii cu afectiuni pulmonare severe (ex. astm bronsic, BPOC in stadiu avansat), tulburari de conducere etc.
  • Blocantii canalelor de calciu (nifedipina, amlodipina, felodipina, verapamil, diltiazem) actioneaza prin vasodilatatie predominant arteriala, dar si venoasa. Sunt folosite si in tratamentul cardiopatiei ischemice si, uneori, sunt preferate la pacientii cu afectiuni pulmonare cronice.
  • Alte medicamente antihipertensive (alfa-blocantii, medicamente cu actiune centrala) sunt utilizate mult mai rar, in general in cazuri de hipertensiune rezistenta la celelalte clase de medicamente.

ATENTIE! Tratamentul medicamentos al afectiunilor cardiace este individualizat fiecarui pacient. Consultati intotdeauna medicul in vederea stabilirii unui tratament corespunzator.

CELE MAI NOI
INFORMATII MEDICALE
TELEFON PROGRAMARI
0256-225 252, 0356-420 200
CALEA DOROBANTILOR NR. 3
TIMISOARA
© COPYRIGHT 2017
FUNDATIA CARDIO PREVENT
WEB DESIGN BY ROYALTY